Nevoia din spatele cercetărilor mele ca mama la început de drum a fost mereu cea de a găsi conexiune, validare, înțelegere, poate chiar apartenență la un grup. Din păcate la momentul respectiv mi-a fost frică să mă expun, să vorbesc despre dificultățile și bucuriile prin care trec, așa că nevoile nu mi-au fost îndeplinite.

​

Visam la un spațiu sigur, unde să găsesc mame care trec prin experiențe similare cu ale mele, care nu simt că mă judecă sau că știu totul mai bine ca mine, iar eu doar trebuie să înghit și aplic informații. Îmi doream să interacționez cu femei care înțeleg de ce "verde cu mucus" e semn de îngrijorare și au ca ocupație principală analiza, traducerea și interpretarea fiecărui sunet nou apărut în vocabularul micuțului mâncator de energie.

Mă gândeam ce frumos ar fi să nu mă mai simt inadecvată și să interacționez cu oameni care deși își iubesc copilul inexplicabil de mult, au mii de momente de nesiguranță, de întrebări și frici - poate iraționale pentru cei care au depășit momentul. 

​

Uneori, atunci când apăreau schimbări în comportamentul copilului, uitam că am citit cărți, că am făcut o facultate de specialitate, că am niște formări și ani de lucru în spate exact în acest domeniu. Uitam că am informațiile undeva stocate. Apoi apărea “trebuie să știi” însoțit de vinovăția că în acel moment mintea mea rațională e pierdută printre nopțile nedormite și dă petrecere cu hormonii de nestăpânit. Ei bine, poate trebuia, dar uneori habar nu aveam ce e de făcut și ar fi prins așa de bine niște blândețe, niște vorbe calde. 

​

Pentru toate aceste situații de nesiguranță doresc să pornim un grup de “povești de mame”, unde mamele să se simtă în siguranță să își spuna of-ul în timp ce bebelușii fac ce știu ei mai bine. 

​

Pentru întrebările punctuale, specifice unei anumite situații, care necesită o susținere individuală, ne putem întâlni pentru ședințe de consiliere - online sau fizic, cu sau fără bebeluș/ copil, în funcție de nevoia fiecăruia.